Scumpe domnule primar,

La prima vedere pare o formulă de adresare plină de preţuire. De fapt, am uitat să pun o virgulă. Voiam să zic: Scumpe, domnule primar. Şi fântânile, cântătoare sau necântătoare, oricât ar fi de încântătoare. Şi ceasurile plasate prin diverse locuri publice, oricât de exacte şi de durabile în timp. Pentru că oricum succesorul dumneavoastră le va schimba, că doar el din ce să trăiască? Şi pentru că cine ar vrea să vadă peste câteva zeci de ani aceleaşi ceasuri? Oamenii mai vor câte o schimbare, fie că-i vorba de un ceas demodat, fie că-i vorba chiar de dumneavoastră. Scumpe şi gardurile enorme, monstruoase, din beton, cu porţi de fier forjat, cu care înconjuraţi parcurile Bucureştilor, când oamenii merg în parcuri tocmai pentru a fugi de betoane şi de fiare. Scumpe şi uriaşele ghivece kitchoase în care chinuiţi nişte bieţi pomişori sortiţi pieirii, pentru ca în primăvara următoare să aveţi motiv să achiziţionaţi alţii. Scumpe şi răsadurile de gazon şi floricele din ce în ce mai exotice, care miros a şpagă. Ca să nu mai vorbim de abundenţa de borduri din beton care au început să crape şi să se fărâmiţeze după ce abia s-au pus şi care le-au înlocuit pe cele de piatră, care rezistau sute de ani. După nebunia bordurilor, alte nebunii au dat năvală peste noi. Una ar fi nebunia perverşilor stâlpişori de metal care sunt puşi la înălţimea potrivită ca nu cumva să fie văzuţi de şoferi. Alta, mai nouă, e nebunia băncilor pe care nu stă nimeni niciodată, puse de-a lungul drumurilor, din ce în ce mai dese, prin locuri cât se poate de ciudate. Azi de exemplu, mergând spre Jilava (nu, nu ca urmare a articolului de ieri, ci cu o problemă personală), am văzut, de la ieşirea din Bucureşti şi până în comuna Jilava zeci de grupuri de băncuţe, două câte două, în plin câmp. Oricât mi-am bătut capul, n-am reuşit să înţeleg la ce folosesc. Poate ca să avem unde ne odihni când vom emigra cu toţii, per pedes, spre Bulgaria? După cum vă spuneam, scumpe. Scumpe şi separatoarele din mijlocul drumului care nu ţin nici măcar o săptămână, şi luminiţele de sărbători, în fiecare an mai multe, mai sofisticate, niciodată aceleaşi, şi pistele pentru biciclişti pe care nu circulă niciodată biciclişti. Oriunde priveşti, nu vezi decât o imensă risipă a banilor publici în lucruri inutile sau inoportune, în timp ce pentru altele strict necesare şi utile, cum ar fi parcări, WC-uri publice, apă potabilă, canalizare, gaze, drumuri, adăposturi pentru oameni fără locuinţă, cantine pentru săraci şi cămine pentru bătrâni şi orfani, creşe şi grădiniţe pentru copii, nu sunt niciodată fonduri suficiente. Nu că noi am fi cu toţii nişte grobieni care nu ştiu a aprecia lucrurile frumoase. Deşi de multe ori estetica lucrărilor cu care vă mândriţi e destul de îndoielnică. Dar în vremuri atât de sărace, când oamenii fac eforturi imense să facă faţă cheltuielilor din care fac parte şi impozitele locale, ne doare sufletul să vedem cum dumneavoastră risipiţi fondurile cu atâta nonşalanţă. Pentru că nu ştiţi şi nu vă pasă de ceea ce dorim noi, cei care v-am ales. Vă amintiţi de noi doar în campaniile electorale, apoi uitaţi că existăm. În alte locuri, mai civilizate, cu edili responsabili, oportunitatea cheltuielilor făcute din banii publici este hotărâtă de către cetăţeni, de către membrii comunităţii care participă în comun la luarea deciziilor, şi nu de consilieri coruptibili şi rupţi de realitate. E uşor acum să ţineţi legătura cu locuitorii care v-au votat, avem telefoane, internet şi alte mijloace moderne de comunicare. E uşor, dacă vreţi. Nenorocirea este că nu vreţi şi că nu vă pasă. Din păcate sunteţi mult prea preocupaţi de prosperitatea personală ca să vă mai pese şi de interesele comunităţii. Am ridicat aici mai multe probleme, dar vom primi vreodată vreun răspuns? Vă amintiţi panourile care ne anunţau altădată: Aici sunt banii dumneavoastră? Ei bine, noi vă anunţăm acum că aici NU sunt banii dumneavoastră. Sunt banii noştri şi am vrea să ne daţi socoteală cum şi pe ce îi cheltuiţi, scumpe domnule primar.

Marilena Dumitrescu