In gura presei vizuale

Un blog care protesteaza impotriva tabloidizarii si trivializarii programelor TV. Comentarii si cronici TV. Ce as dori sa vedem si mai ales ce as dori sa nu mai vedem la televizor. Gata cu emisiunile pentru prosti. Se poate si altfel!

marți, 15 februarie 2011

Alice Barb in Tara Minunilor

Alice Barb în Ţara Minunilor

Marilena Dumitrescu

Invitată de fluturica Ioana Chelaru, am văzut aseară un spectacol la Teatrul Ţăndărică, Alice în Ţara Minunilor, dramatizare după povestea lui Caroll Lewis. O minunată provocare pentru un regizor, mai ales dacă e un vărsător plin de fantezie precum Alice Barb, dar şi pentru actori şi scenograf, un spectacol jucat pentru copii dar deopotrivă gustat de spectatori de toate vârstele.

Spectacolul este vrând-nevrând interactiv, căci sala e plină de copii care sunt invitaţi să-şi spună câte-o părere din când în când, pentru a fi încurajaţi să intre în atmosfera spectacolului, dar după ce aceasta se întâmplă nu mai aşteaptă să fie întrebaţi ci se exprimă cu inocenţă de câte ori simt nevoia, cum a făcut-o un copilaş care, la declaraţia fluturicii că va zbura cu trotineta-fluturetă, a zis cu voce tare, provocând hohote de râs: “Aş vrea s-o văd şi pe-asta!”

Fetiţa Alice călătoreşte în Ţara Minunilor însoţită de o fluturică pe post de înger păzitor în căutarea pisicii sale Dina, pe care de altfel nici n-o găseşte decât când revine în lumea reală, întrucât Dina e o pisică reală, normală, care avea capul, trupul şi coada la un loc, spre deosebire de pisica de Cheshire al cărei cap pluteşte rânjind pe deasupra capetelor tuturor, sau de omida fumătoare de pipă, al cărui trup se întâlneşte din când în când cu capul. Dar aceste lucruri ne miră mai puţin când aflăm că Regina care conducea acest ţinut dădea tot timpul ordin “să li se taie capetele”. În această ţară ciudată, Alice, interpretată cu măiestrie de Alina Teianu, trăieşte experienţe personale nemaiauzite, făcându-se mică sau mare, kilometrică, după ce bea diverse poţiuni şi loţiuni sau mănâncă diverse alimente aparent normale - atenţie la prăjitura cu vişine, mai ales dacă nu-i a ta!

Ţara Minunilor e populată de personaje ciudate, dar simpatice. Scena e străbătută în mare viteză din când în când de un iepure alb care strigă: “Am întârziaaaat! Am întârziaaaat!” O lebădă aurie dansează graţios iar o broască amărâtă bâzâie de mama focului că şi-a pierdut, la Şcoala de Urâţificare (Ce vă miraţi? Cum oamenii se fac frumoşi la Şcoala de Înfrumuseţare, cei urâţi unde credeţi că se fac?), ghiozdanul în formă de carapace care o transforma dintr-o broască râioasă într-o minunată broască ţestoasă. Poate cel mai comic personaj din piesă, broasca bâzâită ne povesteşte că la şcoală mai învaţă isteria (istoria), picătura (pictura), dar şi lecţii de râs şi plâns, numai că la cele de râs a chiulit, ceea ce se poate constata (atenţie, copii!).
Am întârziaaaat, am întârziaaat!
Alte personaje pe care le întâlnim în Ţara Minunilor sunt Iepurele de Martie, care îşi închipuie că tot timpul e luna martie (ceea ce n-ar fi rău, că ne-am săturat de acest februarie), Pălărierul nebun, care se laudă că a făcut cea mai mare pălărie din lume, nişte şoricei care se tem de pisici chiar şi în Ţara Minunilor, dar şi cărţile de joc – valeţi, ducese, regi, regine, ba de pică, ba de cupă, care se poartă cu nobleţe şi abjecţie ca şi-n lumea reală – să li se taie capul!
Am întârziaaat! Am întârziaaat!
Regizoarea a ales şi muzica, şi bine a făcut, pentru că n-a căzut în capcana de a ilusta piesa cu o muzică facilă, fiind vorba de un spectacol în principiu pentru copii, ci a ales o muzică de calitate care a dat o anumită substanţă spectacolului.
Decorurile sunt „piesa de rezistenţă” a spectacolului, de la pădurea albastră la grădina de trandafiri care se desfăşoară sau se strânge singură în calea personajelor, iar păpuşile sunt o adevărată operă de artă.
Spectacolul are un singur „păcat”: poate e un picuţ prea lung pentru copii, care în răstimp de o oră şi jumătate au fost nevoiţi să iasă de mai multe ori din sală ca să facă pipi, dar multitudinea de personaje minunate nu te lasă să renunţi la nimic din poveste fără să îi tai din farmec, căzând inevitabil în alt „păcat”.
Am întârziaaat! Am întârziaaat!
Un cadou minunat această premieră pe care Alice Barb şi l-a făcut sieşi, dar şi nouă, spectatorilor de toate vârstele, chiar de ziua ei.
Cui i-a plăcut, să mai poftească şi altădată. Cui nu - să li se taie capetele!


Teatrul Ţăndărică

Alice în Ţara Minunilor de Caroll Lewis

Regia: Alice Barb

Scenografia: Marian Sandu

Cu: Alina Teianu, Ioana Chelaru, Ilona Hrestic, Geo Dinescu, Gabriel Apostol, Ioan Brancu, Viorel Ionescu

Etichete: , , , , , , ,